Am învățat la liceul spaniol moldovenesc Cervantes, apoi am absolvit universitatea agrară, facultatea de Cadastru și OT. Acest domeniu era interesant pentru mine la acea vreme, dar până la urmă mi-am dat seama că nu era ceea ce voiam.

Am început să lucrez la vârsta de 15 ani într-un domeniu similar celui în care lucrez acum - o minitipografie. La început a fost o muncă pe timp de vară, iar apoi m-am înțeles cu șeful să lucrez în weekend tot anul împrejur. Am lucrat acolo până la vârsta de 21 de ani, până când prietenii mei, care erau consultanți în acordarea cetățeniei române, m-au invitat să lucrez cu ei. A fost ceva nou și interesant, așa că am lucrat acolo 2 ani până m-am căsătorit.

După nuntă, am încercat de două ori să-mi deschid propria afacere: mai întâi am deschis o minitipografie, apoi un magazin de produse chimice de uz casnic. Nu am reușit nici acolo, nici dincolo - mi-am dat seama că gestionarea unei afaceri nu era pentru mine, prin urmare, am decis cu soția să emigram în altă țară.

La început am vrut să mergem în Norvegia, dar limba era prea complicată. Prin urmare, am decis că Anglia va deveni cea mai bună opțiune pentru noi. Am studiat engleza toată viața, așa că o știam foarte bine. Împreună cu soția mea, am găsit o companie în Moldova care ne-a ajutat cu perfectarea actelor de a pleca și de a găsi un job în Anglia. Desigur, în format clasic, cu cel mai mic salariu și nu cel mai bun loc de muncă - curățenie în camerele de hotel.

Primul loc de muncă nu a fost cea mai bună experiență din viața mea și, peste un timp, am primit un loc de muncă în calitate de porter la hotelul Four Seasons, după care, în timp scurt, am devenit supervisor. A fost o experiență grozavă! Acolo primele trei zile au grijă de tine - îți arată hotelul, camerele în care stau Bill Gates și Abramovich. Lucrul este bun și ei chiar au grijă de angajații lor, dar ia prea mult timp să crești din punct de vedere profesional. După un an petrecut acolo, soția mea a rămas însărcinată și am decis să ne întoarcem. Principalul motiv de ce ne-am întors au fost serviciile medicale: sunt foarte scumpe în Anglia. Un copil nu este o loterie și sănătatea lui a fost mai importantă pentru noi.

Cu toate acestea, nu suntem generația părinților noștri, când oamenii erau gata să-și lase copiii acasă, iar ei să stea peste hotare. Așa că ne-am întors acasă.

După ce m-am întors de la Londra în 2015, am trimis CV-ul la mai multe companii, printre care și la SovaMax. Interviul mi-a părut dur pentru mine, la care au fost prezenți 4 manageri! Mi s-au pus multe întrebări și păreau că îmi citesc fiecare reacție. Dar l-am trecut cu succes :)

În ciuda schimbării bruște de activitate, chiar mi-era interesant. Am început să mă dezvolt în afaceri B2B și am vorbit cu clienți străini care erau „rechini" cu experiență și nu a fost deloc o sarcină ușoară să le captez atenția. Nu a fost ușor, dar am depășit acea perioadă pentru că aveam alături oameni care mă susțineau atât acasă, cât și la serviciu. Alla Kihai, managerul meu de atunci, era una dintre acele persoane la Grafit. Mi-a spus că trebuie doar să am răbdare și totul va fi bine. I-am ascultat sfaturile și am devenit manager de echipă un an mai târziu.

50% vânzări și 50% lucru cu oamenii. Multe sarcini pe care le fac sunt aproape invizibile. Munca de manager la Grafit nu este deloc ceea ce își imaginează oamenii când spun „manager". Chiar și eu am crezut odată că nu faci nimic în această funcție, bei cafea și alți oameni fac treaba în locul tău. Însă totul este diferit în holdingul nostru - implicare deplină în toate sarcinile echipei tale. Aici managerul vede în permanență totul, știe totul și îi ajută pe toți.

Totul s-a întâmplat brusc. Șeful meu a devenit CEO al SovaMax SUA și postul de vicepreședinte a devenit vacant. Am fost numit în această funcție, care a fost, la drept vorbind, o adevărată provocare, pentru că înainte de asta, am lucrat ca manager de echipă în procesul de lucru cu clienții timp de doi ani. În calitate de manager, nu ești responsabil pentru toate echipele, ci doar pentru echipa ta, iar conducătorul te poate mereu ajuta când e cazul. Când tu însuți devii vicepreședinte, nimeni nu va pune umărul pentru tine sau te va „jeli". Acesta este un nivel complet diferit de responsabilitate, cu plusurile și minusurile sale, dar și aici am avut noroc de lideri minunați, cum ar fi Viorica Sîrbu.

Mă bucur nu numai de succesul meu în dezvoltarea profesională, dar și de cel al colegilor din prima mea echipă. Am un sentiment de mândrie că am putut să mă ajut nu numai pe mine, ci și pe altcineva. Așa ar trebui să facă un adevărat lider - să-și ajute oamenii să devină mai buni.

A fost dificil, dar, din fericire, totul a avut un final fericit. Pentru mine personal, nu a fost ușor să fac diferența între muncă și timp personal, pentru că fiica mea mică mă așteaptă acasă. Este obișnuită cu faptul că, atunci când sunt acasă, îi ofer toată atenția mea. În perioada de carantină, a trebuit să fiu online 8 ore la rând și să lucrez. Toată lumea spune că vrea să lucreze de acasă, dar când acest lucru s-a întâmplat, toți și-au dat seama că nu e deloc ușor.

Când m-am întors la birou, în primul rând, oamenii se temeau foarte mult de virus și, în al doilea rând, trebuiau să se obișnuiască din nou cu munca în oficiu. Dar am depășit și acest moment. Da, la început vânzările și achizițiile au avut de suferit, însă odată cu venirea verii, am depus eforturi maxime să îmbunătățim situația. Prin urmare, anul trecut s-a încheiat cu bine și avem planuri mari pentru 2021.

Am multe motive! Oamenii, compania, statutul, oportunitatea de a lucra acasă, în țara mea. Toate împreună mă fac fericit. Inclusiv și salariul bun, de care la fel sunt fericit. Întotdeauna am dorința să vin la muncă, prin urmare, atunci când mă trezesc, primul lucru la care mă gândesc sunt planuri legate de lucru. Mă simt bine aici. La Grafit Holding lucrează oameni cu care sunt pe aceeași lungime de undă și cu care mă înțeleg din jumătate de cuvânt. Mai mult, fericirea mea este influențată de un birou frumos în centrul Chișinăului :) Aici te simți că faci parte din ceva grandios.

Am două hobby-uri mari. Primul, îmi place să citesc. Citesc tot ce mă interesează. Rar îmi amintesc denumirea cărților, dar este una care mi s-a întipărit în minte - „Alchimistul" de Paulo Coelho. Eroul cărții se caută pe sine, atât fizic, cât și mental. Călătorește mult în jurul lumii, întâlnește oameni diferiți și în cele din urmă își dă seama că nu scopul este important, ci calea parcursă. Înainte obișnuiam să citesc o mulțime de literatură educațională despre afaceri, crezând că mă vor ajuta în munca mea, dar puțin ce-am găsit util de a aplica în practică. Deoarece practica diferă mult de teorie.

Al doilea hobby este copilul meu. Ea are 5 ani și înțeleg că se schimbă de la o zi la alta. Vreau să o cunosc în fiecare zi, să-i înțeleg caracterul și să fiu parte din viața ei. Ne naștem din nou prin copiii noștri și vreau să ia tot ce este mai bun de la mine.

50 la 50. Pentru a avea acel confort financiar și acea dezvoltare personală, trebuie să lucrezi. Cu tot ceea ce îmi oferă munca, transmit în familie. Iar familia, în schimb, îmi oferă liniște sufletească, dragoste și căldură. Este ceea de ce am nevoie pentru a fi productiv la locul de muncă. Acesta este ciclul necesar pentru echilibru în viață.