„Am ajuns la Grafit cu mult timp în urmă, prin 2015, la Sovamax. Înainte de aceasta, am avut zece ani de experiență în mai multe companii și startup-uri. La ultimul job am lucrat 3 ani. Spre final, devenise deja plictisitor pentru mine, așa că am trimis CV-ul la câteva companii. După interviul cu Grafit am rămas cu impresii bune, mai ales că și prietenii mei mi-au recomandat această companie. Uite așa am decis să rămân.

La început nu a fost ușor. Înainte de acesta, aveam o experiență bună ca dezvoltator, dar proiectele la care am lucrat anterior erau foarte diferite de ceea ce a trebuit să fac aici. Probabil, problema cu care m-am confruntat a fost logica de afaceri destul de complicată și complexă, care, plus la toate, era și fără anexele necesare. Uneori trebuia să fac investigații serioase ca să înțeleg ce și cum funcționează. Înainte de a deveni manager, o perioadă scurtă am fost dezvoltator de aplicații web, în cadrul proiectului Sovamax, iar mai apoi am fost transferată în EminiaTrading, unde am lucrat aproape 2 ani. După mi-au propus să coordonez una din echipele de dezvoltare ale Sovamax. A fost un pic mai dificil când m-am transferat: în primul rând pentru că erau alte procese, în al doi-lea rând pentru că a fi manager de echipă presupune cu totul o altă abordare. Cu toate acestea eram curioasă să văd ce urmează, așa că am acceptat provocarea. Am deja un an și jumătate în calitate de manager al echipei care asigură funcționarea instrumentelor de lucru pentru câteva departamente: cel logistic, sistemul de produse și baza de date a clienților.

În speleologie eu am nimerit cumva întâmplător. Înainte de aceasta eu pur si simplu mergeam la camping, dar odată fratele meu mi-a redirecționat un anunț despre recrutare la școala de speleologie și-mi zice: „Dacă cauți aventuri nemaipomenite, atunci fă-o cu oamenii care știu să-și facă treaba." Am mers din curiozitate, și așa și am trecut instruirea. Peșterile au devenit parte importantă din viața mea, iar clubul de speleologie - a doua mea familie. Nu mi-au dat întrebări incomode și au fost drăguți cu mine - te primesc așa cum ești.

E un hobby nu pentru toți (nu foarte des întâlnit): praf, argilă, pietre reci, și lipsa totală a luminii și sunetului. Pe alocuri trecerile sunt foarte înguste, iar uneori niște spații atât de mari încât nu vezi peretele opus. Și e liniște. Acolo înțelegi cine ești cu adevărat. Te vezi diferit, înțelegi altfel lumea din jurul tău și înțelegi altfel viața. Dar când ieși din peșteră, respiri aer curat, vezi cerul deasupra capului, simți picăturile de ploaie - începi să le apreciezi cu adevărat. În oraș aceasta e practic imposibil să conștientizezi, nu există acest contrast. În peștera "Zolushka", în una din zonele mai îndepărtate este o inscripție "Каждому своё" Într-adevăr, cineva merge să se relaxeze la club, cineva stă acasă la televizor, iar cineva e bucuros să evadeze undeva în afara orașului și să admire cerul înstelat și șopotul firelor de iarbă.

Pentru mine speleologia înseamnă mai mult decât o posibilitate de a merge în peșteri, de multe ori îmi ajută și în viață - întâlnesc oameni speciali, iar comunicarea cu ei mă motivează să învăț ceva nou. Așa am ajuns să cunosc fireshow-ul. 5 ani în urmă, clubul nostru de speleologie a împlinit 30 de ani. Dintre toți cei care eram organizatori mie mi-a revenit rolul de moderator al evenimentului. Mă tot gândeam cu ce pot să-i uimesc pe toți, mai ales că aveau să vină și oaspeți din străinătate, până am văzut un fireshow. Atunci am înțeles că aceasta e ceea ce căutam. Timp de o lună, eu și colegul meu de echipă am învățat elementele de bază și împreună cu câțiva artiști profesioniști am organizat un mic program de fireshow. Celor din club le-a plăcut foarte mult și de atunci a devenit o tradiție anuală. În perioada aceea am înțeles cât de mult îmi place și mi-am dat seama că nu mai trebuie să merg în peșteri pentru senzații extreme, atât timp cât am în mâini focul.

Toate aceste experiențe mă ajută să depășesc rutina și emoțiile negative și să mă întorc la lucru cu noi forțe."